amintiri uitate

E noapte. E frig. Mi e cald. Ma gandesc la ceea ce nu trebuie sa ma gandesc si vreau sa uit. Nu pot.
As vrea sa pot sterge amintirile cu valurile marii. Mare iti poate spala sufletul, dar nu iti poate sterge amintirile.
Momentele frumoase dureaza putin; chiar prea putin. Mereu ne dam seama ce am avut abea atunci cand l am pierdut.
Vreau sa pot da timpul inapoi. Sa dau timpul inapoi si sa imi inchid naivitatea si inocenta undeva adanc in sufelt, de unde sa nu aiba scapare.
Timpul treceee. Trece greeeeeu. Trece cu rataciri ciudate, apoi brusc capata viteza dupa care trece din ce in ce mai greu. Dar totusi trece chiar si pentru mine.


Vulnerabilitate. Naivitate. Inocenta. ----> povestea vietii mele.

De ce? De ce exist? De ce inca respir? De ce plang? De ce nu`s rea? De ce zambeam candva? De ce fericirea dureaza mai putin decat ne putem imagina? De ce nu ne putem bucura de ea? De ce nu stiu ce vreau? De ce mai vreau sa stau? De ce nu vreau sa mor? De ce as vrea sa zbor? De ce vreau sa uit? De ce sint asa? De ce am sentimente??????

Sentimentele sunt cel mai scurt drum spre sufletul cuiva... si cel mai incurcat.
De ce un om poate avea atatea sentimente? de ce eu le incurc?
Cand ma gandesc ca puteam zambii acum daca nu faceam prostia sa fiu naiva.... Naivitatea e chiar mai rea decat tacerea... Of... oricum as luao viata e grea si noi trebuie sa luptam. Insa, uneori e prea greu.... nu poti face fatza. Si singurul lucru care ramane e LASITATEA. A devenit obijnuinta...
Imi e dor sa fiu MICA, fara griji si fara sentimente legate de ceea ce nu pot avea.
De ce am crezut toate acele mari minciuni? de ce nu pot sa accept lumea asa cum e. De ce nu pot accepta ca traiesc intr`o lume mizerabila cu oameni de nimic? De ce sint asa naiva??? DE CE?