luni, 26 octombrie 2009

amintiri uitate

E noapte. E frig. Mi e cald. Ma gandesc la ceea ce nu trebuie sa ma gandesc si vreau sa uit. Nu pot.
As vrea sa pot sterge amintirile cu valurile marii. Mare iti poate spala sufletul, dar nu iti poate sterge amintirile.
Momentele frumoase dureaza putin; chiar prea putin. Mereu ne dam seama ce am avut abea atunci cand l am pierdut.
Vreau sa pot da timpul inapoi. Sa dau timpul inapoi si sa imi inchid naivitatea si inocenta undeva adanc in sufelt, de unde sa nu aiba scapare.
Timpul treceee. Trece greeeeeu. Trece cu rataciri ciudate, apoi brusc capata viteza dupa care trece din ce in ce mai greu. Dar totusi trece chiar si pentru mine.


Vulnerabilitate. Naivitate. Inocenta. ----> povestea vietii mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu