luni, 16 noiembrie 2009

Sfarsit de toamna.

E frig. Vantul rece ma inconjoara si simt cum se apropie...
Stau jos, langa copacul acela mare, uitandu- ma uimita la minunatul covor de frunze care ma inconjoara. E o priveliste minunata- sfarsit de toamna.
Sint pierduta in ganduri si incerc sa scap, dar incercarea mea nu da roade. Incerc sa imi imaginez ca sint altcineva, cu alte ganduri, insa gandurile pe care le am nu vor sa plece.
Vreau sa fiu optimista si sa sper ca ceea ce cred eu este doar paranoia. Nu inteleg de ce imi bat capul cu chestiile astea, cand ar trebuii sa nu imi pese. Cel putin nu asa mult.
Nu vreau sa traiesc asta! Vreau sa continue... totul.
Si totusi eu stiu ca va fi bine, insa in aceelasi timp nu stiu ce va fi si ma gandesc la rau.
Imi doresc asta mai mult ca orice. Sau mai sint 2 lucruri. Stiu insa, ca aceste 3 lucruri sint extrem de importante pentru mine. Si crede- ma unul din ele este la fel de important si pentr tine. Pentru toti.
As vrea sa pot schimba asta, sa pot face ceva in privinta asta...
sa pot ajuta cumva...
Trebuie sa existe ceva... orice care sa.... trebuie.


As vrea sa uit macar pentru o clipa de acest lucru si nu inteleg de ce nu reusesc.
Sau poate ca inteleg, dar nu vreau asta.
Timpul trece... trece pe langa noi, atat de repede incat nu ne dam seama.
Imi aduc aminte si acum, parca ieri eram in parculetul ala mic si ma jucam. Si cu prietenii mei de atunci. Toata copilaria .... ma uit in oglinda si ma intreb cum, cand a trecut timpul.
Uneori facem greseli care.... in momentul actual sint imposibil de reparat.
Daca as putea da timpul inapoi... cred ca as putea schimba asta... As incerca... Dar poate mintea mea s ar intoarce la varsta aceea si ar fi al fel... poate nu.
Ma simt totusi vinovata a ceea ce s a intamplat atunci... desi a trecut foarte mult timp.
Starea asta de amorteala ma omoara si nu mai pot sa ma gandesc la lucriu de care ar trebui sa fiu mandra... ma gandesc numai la ce e mai rau. Vreau sa schimb asta...
Probabil va intrebati de ce scriu asta pe blog? Ei bien, stiu ca nu citesc prea multi blogul meu, si nici nu imi pasa, o fac pentru a ma elibera... putin. Uneori sa ti descarci gandurile intr un computer e o metoda mai usoara decat a vorbii cu cineva...

2 comentarii: