duminică, 13 decembrie 2009

Iluzii

Zbor. Simt cum fericirea inlocuieste durerea din mine. Simt cum toate sentimentele negative pleaca, iar cele pozitive isi fac loc in mine. Simt ca traiesc, pentru prima oara, cu intensitate si mult prea REAL pentru a fi real.
Zbor deasupra lumii, desupra naturii vii, deasupra raului si egoismului din lume, deasupra minciunii si deasupra lor.

Stiu ca pot face ceva. Stropii usor transparenti si calzi ai ploii de vara imi maingaie pilea, simtind ca totul e in regula si se va termina cu bine.
Eu sunt totul in momentul de fata. Stiu ca pot arunca cu o singura privire binele in lume si cu o singura clipire pot lua tot raul si suferinta. Simt ca pot creea o lume relativ perfecta.
Este cel mai minunat sentiment pe care l- am avut vreodata. Este un sentimen aproape perfect.
Dar ce tot spun eu? Perfectiune? Oh nici pe departe. Insa poate exista o lume mai bune. Mult mai buna. Si asta ar face- o relativ perfecta avand in vedere ca daca ar exista "perfectul" nu ar fi deloc bine. Perfectiunea stica. Si oricum, e o iluzie morala. Este doar un cuvant. Un cuvant fara sens. Sau am rog, cu un sens iluzionist.

Ceea ce vreau eu acum este sa cobor jos, acolo, in lume si totul sa fie scimbat. Oamenii, gandirea lor (cea negativa, desigur) si multe altele.
As vrea ca oamenii sa iubesca natura, sa pretuiasca sentimentele si momentele frumoase. Sa uite macar pentru un timp de valorile materiale.

In ziua de azi, am observat si probabil si voi, ca oamenii merg la mare in anumite statiuni scumpe, ba chiar in afara tarii, si cand se intorc iti povestesc cat de luxos a fost hotelul ala scump si cat de curata si calda a fost apa din piscina. Unii dintre ei nu se sinchisesc nici macar sa merga sa atinga marea... nisipul...
Tot ceea ce- si doresc este lux. Bogatie. Tratare regeasca. Mancare scumpa care nici macar nu ii place, dar fiind scumpa omul se simte bine, bo$$ ca ma nanca. E $$menn, ce stim noi.

Sfinte, acum observ cata... incompetenta este in lumea asta. Oamenii sunt condusi de bani. Nici macar nu mai conteaza statutul mintal, cate cunostiinte ai sau cat de bun esti intr- un domeniu. Cel care are actu si banii, este poti zice, castigator fara nici o problema.
Ar trebui sa se face ceva.

Inca zbor si imi imaginez o lume mai buna. Am in cap imagini vizuale si auditive cu copii jucandu- se in natura cu alti copii si parintii lor, si nu cu bonele sau doar jucarii. Or aceste ganduri sunt doar iluzii.
Dar va fi bine. Optimismul este sentimentul predominant.


Acum am deschis ochii. Nu zbor. Doar visez...
Nimic nu se schimba pentru moment, in afara de sentimentele negative care isi recapata locul in mine...