Ghemuita intr- un colt, cu ochii inchisi si mintea la el, statea acolo nemiscand, nemaifacand diferenta intre realitate si visare si aproape uitand sa respire...
Tot ceea ce vroia era sa fie cu el. Vroia ca el sa o iubeasca. Vroia sa fie speciala. Vroia ca el sa se indragosteasca de ea incet, incet, asa cum i s- a intamplat si ei. Vroia ca el sa ajunga in situatia in care nu se va mai putea gandi la altceva sau altcineva inafara de ea.
Visase la acel moment de luni intregi. Visase sa il aiba langa ea, fie pentru o clipa. Visase ca buzele lor sa se atinga usor, apoi limbile sa le danseze in ritm de vals. Visase la atingerile lui. Visase la cuvintele lui tandre soptite fabulos la urechea ei. Visase ca respiratia lui sa se uneasca intr- o buna zi cu a ei.
Dar nu visase ca se va termina la fel de repede cum a inceput.
Acum isi dorea sa nu se fi indragostit niciodata de el. Isi dorea sa fie doar o placere de moment care va disparea odata cu zapada din luna martie. Isi dorea sa nu ii fi spus niciodata ceea ce simtea, ceea ce gandea sau ceea ce vroia. Isi dorea sa nu ii fi aratat vrun moment ca si ea isi doreste ceea ce isi dorea el atunci.
Pentru el nu a insemnat nimic. Absolut nimic. Din pacate ea nu putea spune la fel. Din acea seara sentimentele pe care le avea pentru el incepusera a se contura. Apoi... in timpul petrecut in preajma lui, impreuna uneori, semtimentele conturate incepeau a se umple asemenea unui pahar gol pus pe un camp in timpul unei ploi torentiale de vara.
Situatia a devenit urata atunci cand ea si- a dat seama ca a fost folosita de el intr- un mod banal.
Se trezea plangand in diferite locuri, in diferite momente. Nu intelegea ce se intampla. Era atat de depresiva. Unii ar spune ca era prea dramatica si superficiala, dar nu era. Era doar o fata naiva. Pierduse din prima in propriul sau joc. Pierduse atat de mult legatura cu realitatea incat cand a cazut inapoi in lumea reala, nu se mai simtea deloc precum inainte sa zboare...
Statea ore intregi incercand sa inteleaga ce naibii se intamplase cu ea. Dar cu cat incerca sa inteleaga mai mult, cu atat lucrurile ii deveneau mai neclare. Straine chiar.
Acum incerca din nou a se desprinde de realitate si de a se refugia in propriile sale ganduri, loc oarecum ferit de mizeria exterioara...
Pierduta in ganduri incerarca de data asta sa gaseasca macar o portita de scapare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu