Banalitati

Minciuna este, poate, cel mai scurt drum catre un sfarsit. Zambetul este cel mai scurt drum catre uitare. Catre un nou inceput. Dar iubirea... iubirea are 2 destinatii. Este cel mai scurt drum catre fericire, apoi suferinta.
Dar daca minciuna este drumul catre sfarsit, adevarul ce este oare? Adevarul duce catre infinitate? Poate da. Teoretic da, practic nu.
Dar infinitatea? Infinitatea poate fi numita "cel mai scurt drum catre.." ?
Ei bine, nu. Infinitatea este, poate, ceva al carui sens nu il pot intelege inca. Infinitatea e un termen al carui sens nu il pot percepe. Acum.
Acum... acum totul e trecut. Nu mai exista prezent. Prezentul inseamna trecut. Viitorul inseamna trecut. Tot ce gandesc acum... gandesc in asa- zisul "trecutul de azi" .
Numai gandul superioritatii cuiva asupra mea ma impinge sa ma simt mult mai bine singura. Gandul inferioritatii ma scarbeste. Din punctul meu de vedere nu exista superioritate si inferioritate. Pentru mine exista egalitate. Intre oameni, ca persoane si drepturi ale omului, fiind vorba.
Dar ce este oare demnitatea?
Nu stiu pentru tine, insa pentru mine este unul din putinele lucruri pe care inca le detin, si intentionez sa le pastrez.
In momentul actual, daca as fi pusa in situatia pierderi sperantei si sentimentelor mele, sau a demnitatii mele, as alege sa imi pierd speranta si sentimentele. As prefera sa fiu un robot. Un robot care supravietuieste, dar nu simte. Insa, un robot a carui demnitate nu poate fi pierduta.
Si uite asa, sarim de la un subiect la altul. Oarecum.
Daca analizam bine, toate aceste banale subiecte au o oarecare legatura intre ele. Profunda chiar. La o prima vedere sunt doar niste banalitati.
Am vorbit insa despre uitare?
Uitarea este, pentru mine, in momentul acutual, cel mai scurt drum catre recuperarea fericirii, a sperantei si a demnitatii mele morale. Asta e uitarea actuala.
Incerc sa nu am gandesc la lucrurile care imi fac rau... insa ma doboara. Nu pot lupta cu ele. Sunt prea slaba. Nu am invatat inca sa trec peste. Nu am invatat nici macar cum sa fac fata unei situatii ca aceasta. Si asta pentru ca nu m- am gandit vreodata ca voi fi intr- o situatie in genul asteia.
Si totusi acum ce as putea face? Sa dispar, sau sa incerc sa lupt in continuare cu aceasta eroare de calcul? Mie imi surade mai mult ideea de a dispare pentru un timp, insa circumstantele in care ma aflu nu imi permit asta.
Insa voi continua sa zambesc, indiferent de circumstante, si voi continua in incercarea mea de a invata sa trec peste orice obstacol.