Prietenie

Imi e dor. Imi e dor de lungile perioade petrecute impreuna, pe vremea cand ne certam pe motive precum culoarea cerului sau ce s- a intamplat intr o zi de marti de acum 3 ani. Imi e dor si de perioada in care nu ne suportam. Si... imi e dor de amintirea serilor petrecute impreuna, barfind pana adormeam cu capetele pe covor, sau unde naibii ne aflam atunci.

Vaaai, mai ti minte cand am mers la cofetarie cu Flocea si l' am facut de ras?=)
Apoi nu stia cum sa plece mai repede, si probabil singura lui dorinta era ca noi sa disparem de la masa aia, in clipa aia?
Aaaa, sau cand eram cu Max in Mall si Max il barfea pe tipu de langa noi, dar nici macar nu se chinuia sa vorbeasca incet? Sau ma rog, ce incet, ca urla... O Doamnee!
Oh, sau cand plangeam amandoua pe umerii lu' Cata, si il oboseam pe el cu chestiutele noastree :)) Ahhh, si cand o ardeam cu el prin Revenge si han.
Tu: "Cum imi sta?"
Eu: "Geniaaal!"
Dupa ceva vreme.
Eu: "Dude, bine ca ti' ai schimbat bretonu ala, ca aratai ca o capra!"
Tu: "Multumesc frumos... foarte subtil, ce sa zic" Sau ma rog, ce oi fi zic tu atunci.

Obijnuiam sa radem pana ne dadeau lacrimile... pana oboseam chiar. Aveam cele mai stupide glume intre noi din cate exista. Si nu numai glume. Ne certam de 956 de ori pe zi, si numai din motive banale. Oh. Ne placeau MEREU aceeasi tipi... mereu.
Pacat ca din tot ce a fost, doar asta a ramas. Acest prost... sa nu' i spun totusi obicei. Sa' i zicem aceasta prosta ... nici nu stiu cum sa o numesc. Intelegi tu.
Sti, am avut probabil cea mai ciudata relatie de prietenie din lume. Dar a fost frumoasa, nu? Cine mai era ca noi... noi eram mai mult decat noi. Atunci.
Cand eram mici ne certam mereu pe Cristina, ba chiar aproape ajungeam la violenta. Eram prietene doar in situatiile alea jenante. Ce false eram. Si totusi, am devenit BFF. Si a durat.
Era spargere cand ne apucam noi sa cantam. Ah, sau cand fugeam amandoua de la profii de chitara, fara sa ne luam nici macar la revedere. Ce lase eram! Gen: care e trasatura voastra morala comuna, ca si prietene? - Lasitatea!".
Shaman King. Iti spune ceva? Normal. Desenul nostru preferat.
Obijnuiam sa vorbim al telefon cu orele... vai, si ai nostrii se ingrijorau. Li se parea dubios. Dar nu era. Nu era deloc. Acum e dubios, ca vorbim la telefon 1 data la 2 saptamani.
Mai sti cand am mers la mine la tara cu chitarile dupa noi, si stateam in caruta si priveam cerul care era plin de stele? Sau cand cadeam ca proastele cu skate' u lu Alex in 23 pe poduletu ala? Ninoooo ninooo ninooooooooo.

Chiar mi' e dor frate. Mai sti cand vorbeam despre liceu si spuneam ca va fi genial ca vom fi in continuare in aceeasi clasa? Si ca va fi spargere si ca...
Of... chiar credeam ca va fi altfel la liceu. Dar se pare ca oamenii se schimba, si din pacate, lucrurile se schimba. Radical.
Atunci aveam milioane de amintiri impreuna. Acum toate acele milioane de amintiri se incadreaza intr' o singura amintire... Pe care o iubesc!