It' s not ok..

S- a implinit un an. Ieri s- a implinit un an de la acea noapte banala. Privesc pe fereastra inchisa cum fulgii de zapada cad usor, amintindu- mi lucruri de acum un an. Imi amintesc zapada de anul trecut, frigul, Decembrie, si lunile urmaroare.
Insa, sunt o egoista. Mereu ma gandesc doar la cei care m- au dezamagit. Ma intreb de ce au facut- o. Care a fost rostul. Ma gandesc la cat m- a dezamamagit el.. la cat m- a ranit. De ce m- a facut sa cred in ceva ce nu exista. Si, mai ales, de ce eram atat de naiva, de fraiera.
Dar niciodata nu ma gandesc la persoanele pe care eu le- am dezamagit.. la persoanele pe care le- am ranit chiar eu. Au fost persoane de care m- am folosit cu nerusinare. Pe care le- am facut sa creada ca exista ceva. Persoane pe care le- am lasat sa creada ca stiu totul despre mine. Persoane pe care le- am facut sa aiba incredere in mine, prefacandu- ma, la randul meu, ca si eu am incredere in ele. Au fost persoane pe care le- am inselat in cel mai vulnerabil moment al lor. Moment in care imi aratau ca insemn ceva pentru ei. Au fost persoane pe care le- am mintit si pe care nu le- am lasat sa ma minta. Si trist este ca au fost persoane la care tineam si pe care le- am dezamagit mai mult decat era necesar. Au mai fost si persoane de care m- am folosit doar pentru a- mi ridica moralul, apoi lasandu- le acolo, fara niciun raspuns, doar, poate, cu intrebari.
Si nu e deloc simplu. Sa te gandesti mereu la persoanele care te dezamagesc, apoi sa iti dai seama ca, de fapt, si tu esti unul dintre ei. Si, traind printre ei, nu ai cum sa nu o faci in continuare. Nu acum mult timp eram pe punctul de a ma folosi de inca o persoana, fara sa ma gandesc ca as putea dezamagi. Gandindu- ma numai si numai la persoana mea.

Atunci cand..

Cand voi invata sa fiu responsabila. Cand voi invata sa nu mai beau cafea noaptea, tarziu. Cand voi invata sa nu mai pierd timpul inutil, in locuri inutile. Cand voi invata sa nu mai mananc ciocolata, inainte de masa de pranz. Cand voi invata sa refuz lucrurile pe care le doresc cu adevarat, dar pe care nu ar trebui sa mi le doresc. Cand voi invata sa am incredere in oameni. Cand voi invata ce inseamna binele. Cand voi invata sa fiu sincera. Cand voi invata sa nu ma mai ascund in spatele diferitor masti. Masti negre. Cand voi invata sa admit invingerea; cand voi invata sa pierd. Cand voi invata ca nu pot schimba trecutul. Cand voi invata sa regret. Cand voi invata sa- mi acept sentimentele. Cand voi invata ce inseamna viitorul. Cand voi invata sa imi ascult inima, nu mintea. Cand voi invata sa gasesc ceea ce caut; cand voi invata unde sa caut. Atunci cand voi invata sa distrug zidul pe care l- am creat in jurul meu. Si cand voi invata sa renunt la imaginea creata pentru a- i tine pe oameni la distanta.

Atunci cand voi invata toate astea voi deveni o alta persoana. Dar stiu ca nu voi invata niciodata sa nu mai beau cafea, sa nu mai mananc ciocolata, sau sa fiu o persoana cu picioarele pe pamant. Nu in viata asta.
Dar stiu ca voi invata sa renunt la acea imagine atunci cand voi simti ca trebuie sa o fac.
Insa am invatat ceva.. am invatat ca toate aceste lucruri pe care nu l pot face, sau pe care pur si simplu nu le fac, toate defectele si complexele, ma fac sa fiu eu.

Care eu?

Stateam chiar acolo, privind in gol cu o urma de nepasare pe chip. Mi se putea citi in privire dorinta de a constientiza ceva... si totusi bucuria de a nu constientiza nimic. Stateam chiar acolo, nemaifacand diferenta intre realitate si vis. Nemaifacand diferenta intre iubire si ura. Intre viata si moarte. Doar stateam. Priveam... Eram absenta din prezent, trecut sau viitor. Eram undeva unde.. totul avea sens, dar nu eram consienta in aceasta lume ca de fapt traiesc in alta.
Doua lumi paralele. Doua vieti paralele. Aceasi eu. Traiam in doua lumi paralele in acelasi timp. De fapt in lumea asta doar existam. Traiam acolo... intr' un loc in care totul avea un oarecare sens.
"IUBIRE!" a fost primul cuvant care mi' a invaluit mintea care nu functiona de ceva vreme. Nu aveam habar de cat timp stateam acolo sau cat timp voi mai sta. Dar acest cuvant avea un rost. Nu il auzisem doar. Il simteam. Nu stiam ce simt. De fapt habar nu aveam ce inseamna iubire, insa sentimentul a fost cald si placut. Un sentiment rosu aprins, salbatic, cu o oarecare urma de negru. Apoi sentimentul devenea tot mai rece si mai intunecat. Acea "iubire" se transforma in durere. Nu mai intelegeam nimic. Nu puteam gandi nimic. Dar durea. Apasa. Vroiam sa se termine si nu stiam ce sa fac.. eram paralizata in lumea asta.
"Ura!" a fost al 2 lea cuvand care mi a invastat mintea. Si pe el il simteam. Era intunecat, rece, dar cu o urma de caldura trecuta prin el. Era negru. Dar el nu durea. Simteam o dorinta puternica de razbunare, evident, nesiind de existenta acestui cuvant, il simteam doar. Nu puteam face oricum nimic. Am continuat sa astept..
"FERICIRE!" a fost al 3 lea cuvant. Era cel mai pur si frumos sentiment dintre toate. Era cald si mai mult decat placut. Era roz la inceput. Apoi albastru. Apoi galben. era ce culoare vroiam de fapt. Era pur si simplu fericire. Nu era durere, nu era ura... dar era iubire. Nu am inteles de ci impreuna cu acest sentiment, iubirea nu durea, era ca prima oara cand am simtit' o, insa a ramas asa. Doar ca mult mai placut. Nu intelegeam.. ce era cu fericirea asta? Cat timp putea dura?
Si totusi.. ce rost aveam eu in lumea asta? Apoi mi am dat seama relativ ce se intampla. Toate sentimentele foarte puternice pe care le aveam in acea lume le simteam mai intens in lumea in care doar existam. Oare eu de acolo stiam de existenta mea de aici? Caci eu nu pot intelege.. Care eu? Eu cea care vad in ambele lumi. Eu cea care.. exist, traiesc... exist.

Visul

A fost odata un vis frumos,
Cu un baiat si- o fata.
A fost un vis cam dureros,
De te ranesc, ma iarta.
A fost un vis nascut in munti,
Crescut la o cabana.
Umbrit de brazi inalti, carunti
Ce astazi se destrama.

De ce va destramati usor
Voi vise pe poteci?
In amintirea muntilor
Sa dainuti pe veci.

Cad stelele, ard lumanari
Pe- al muntelui altar.
Vin cerbii iarasi pe carari
Padurile tresar.
Izvoarele in sopot lin
Vestesc iubirea noastra.
Iar ale mele vise vin
Sa- ti bata la fereastra.

De ce va destramati usor
Voi vise pe poteci?
In amintirea muntilor
Sa dainuti pe veci.

Ramai cu bine visul meu
Si s- auzim de bine.
Te voi purta in gand mereu
Voi fi mereu cu tine.
Iar cel ce va veni apoi
Pe munte tu sa- l duci.
Va voi veghea pe amandoi
Pe creste de- ai sa- l urci...

De ce va destramati usor
Voi vise pe poteci?
In amintirea muntilor
Sa dainuti pe veci.
Sa dainuim...

Lucruri simple

Sticluta de parfum este goala. Mirosul parfumului este inca prezent... simt mirosul si un val de amintiri ma cuprinde. Unele frumoase, altele mai putin frumoase. Imi vine sa plang si sa zambesc in acelasi timp.. ba chiar sa rad. Imi amintesc totul... chiar si ce nu s- a intamplat... chiar si... ceea ce nu credeam vreodata ca imi pot aminti. Uneori as vrea ca aceste amintiri sa dispara... in tot acest timp am sperat sa dispara... le- am ignorat mereu si mereu si mereu. M- am ferit de ele, le- am tradat cu indiferenta... le- am ocolit.
Dar ele sunt tot aici si sunt hotarate sa imi invadeze mintea oriunde, oricand. Dar poate ca e vina mea... poate tot ceea ce mi se intampla, se intampla din vina mea.
Dar... sti ce? Nu conteaza. Nimic nu ma mai afecteaza atat de mult din moment ce sunt anumite lucruri foarte importante care sunt in regula. Atat timp cat aceste lucruri merg cum trebuie, totul e mai usor. Deci, avand termeni de comparatie aceste "probleme" par banale din acest punct de vedere. Neavand termeni de comparatie... aceste probleme dor. De aceea ma voi folosi mereu de acesti termeni de comparatie.
Dar parfumul... mirosul lui e un lucru simplu... superficial. Nimic profund. Asta dintr- un punct de vedere general.
Insa... e ingrozitor de interesant cum te poti regasi in lucrurile simple... lucruri banal de simple care iti trezesc amintiri banal de grele... Uneori ne regasim intr- un zambet, alteori in cuvinte... iar alteori intr- o simpla privire.
Ideea e ca am invatat ca exista lucruri ingrozitor de simple care ne pot afecta mai mult decat ne imaginam noi.

Fara sens, pe bune

Uram, iubim; iubim, uram. Iubim... uram dim nou... iubim. Uram iubind, iubim urand.

Ura si iubirea sunt mana' n mana. Daca esti fumat nu citi. Nu are logica? Nu mi pasa, inteleg.
Iubesti? Bravo.
Urasti? Bravo.
Ideea acestei postari este aceea de a nu fi.

Adolescenta: Rasete, plansete, "prima" dragoste *dar mereu "PRIMA" dragoste*, despartiri, uitari, urlete, hohote de ras, tren, paine, autobuz, SKATE, plutire, cadere, TRADARI, constiinta, greseli, PETRECERI, alcool, parizer, MARE, fugiri, lasitate, orgoliu, furie, IARBA, panica, dorinta, foc, dans, muzica, PRIETENI, iubire, ura, amintiri, plaja, furturi, cacat, no money, MOTOARE, convingeri, mituri, demnitate, sex, refuzuri, valuri, cort, hotel, haine, tipete, verde, noutati, culori, dor...

te iubesc?

Obijnuim sa spunem "te iubesc" persoanelor pe care de fapt nu le iubim.