Zambeste

Zambeste. Zambeste atunci cand crezi ca s- a sfarsit. Zambeste in momentele in care te simti inutil. Zambeste atunci cand ti se spune ca ai gresit. Zambeste atunci cand cineva te cearta. Zambeste si in momentele grele ale vietii.

Bucura- te de fiecare clipa. De fiecare minut. De fiecare secunda. Savureaza fiecare moment. Nu lasa pe maine ce poti face azi, pentru nu mereu exista un "maine". Viata e scurta, si merita traita.
Aminteste- ti mereu de persoanele care te faceau candva fericit. Incearca sa rememorezi bucuria simtita atunci. Acumuleaza in tine toate amintirile frumoase pe care le ai, si fa din ele, doar una. E greu? Mai gandeste- te.. crede- ma e simplu.
Ai fi ami fericit daca oamenii te- ar vedea exact asa cum esti? Daca te- ar aprecia mai mult pentru ceea ce esti? NU! Nu ei trebuie sa stie cine esti, trebuie sa sti tu cine esti, si sa inveti sa te apreciezi pentru ceea ce esti. Daca observi ca un om te vede aproape asa cum esti, si te apreciaza pentru ceea ce esti, cu tot cu defecte, e destul de posibil ca acea persoana sa- ti fie prieten. Sau sa- ti devina.
Acum am inteles ca fericirea se rezuma la lucrurile marunte si simple. Fericirea e in noi toti, trebuie doar sa stim sa o simtim.
In momentul asta imi e destul de greu sa zambesc. Dar incerc sa o fac. Iar de acum inainte voi incerca sa zambesc mereu, chiar si in momentele dificile. In momentele dificile pentru mine. Insa cand o persoana draga are probleme serioase, e destul de greu sa zambesti.
Insa e bine sa vedem mereu partea plina a paharului, nu cea goala.

Deci, doar zambeste, bine?

Multumesc...

Care a fost rostul? Imi poti spune care a fost rostul? Ai avut un scop anume? A avut vreun sens sau pur si simplu si avut chef sa iti bati joc de tot?


Acum te intreb pe tine, beib... de ce te- ai mintit singura? Stiai foarte bine ca nu vei rezista... Stiai foarte bine ca situatia se va complica din momentul in care vei intra in asa- zisul "joc" . Si cu siguranta stiai ca nu va mai fi la fel... nimic.
Acum te gandesti care a fost scopul lui... dar al tau? Te gandesti oare daca lui i- a pasat macar putin. Dar sti... sti foarte bine ca pentru el nu a avut nicio importanta.
Te obosesti sperand. Tot ceea ce faci e sa speri si sa tot speri... I- ati o viata puiule ! Sperand nu ajungi nicaieri... De fapt ajungi in punctul in care ramai uimit de cum a trecut viata pe langa tine, si tu nu ai facut nimic altceva decat sa speri.
S- a constatat ca oamenii care isi pierd speranta pot trece mai repde peste. Si e oarecum logic in unele situatii. Spre exemplu: prietenul tau locuieste in alta tara, si iti spune ca e posibil sa se mute cu tine. Tu nu sti sigur daca da, sau nu, si speri. Sperand uiti sa iti traiesti viata. Insa daca sti din start ca nu va merge, si el iti va confirma asta, vei suferi un timp, apoi vei trece peste.
Intelegi? Desigur. Intelegi... pacat ca tie nu ti se poate confirma nimic. Nici macar tu nu iti poti confirma.
Uita beib... uita ! Aminteste- ti fiecare clipa petrecuta cu el, fiecare secunda, fiecare rasuflare, fiecare sarut... Rememoreaza pasiunea cu care il sarutai... rememoreaza fericirea pe care o stapaneai dupa doar cateva clipe petrecute alaturi de el. Iubeste- l. Iubste- l ca si cand asta iti e scopul. Iubeste- l neconditionat, pana cand iubirea pentru el va deveni doar o obijnuinta, de care vei scapa destul de usor. Vei suferi... dar e singurul lucru pe care il poti face pentru tine.
Stiu ce gandesti. Stiu ce simti. Stiu... Stiu ca sti ca totul e in zadar, dar ceva te opreste sa mergi mai departe. Dar ce? Curiozitatea de a sti ce gandeste el sau disperarea de a- l avea numai si numai pentru tine? Sau pate dorinta de a fi numai al tau, si de a te iubi ca si cand ai fi singura fata de pe pamant...
Astea sunt vise... i- ati gandul ! Mergi mai departe si nu te ami opri la fiecare mic obstacol. Ridica- te si gaseste- ti singura un alt drum.

Insa aminteste- ti ac voi fi aici, mereu, pentru tine.

Dar pe tine te mai intreb o data... Care a fost scopul tau? Oricum... iti multumesc ca m- ai facut sa cred ca exista un rost... ca exista un sens... Multumesc...

Agitatie

"Din nou scena 2!". Sala de repetitii era plina de agitatie, emotie si muuult, mult zgomot. Eu eram agitata si nervoasa... foarte nervoasa. Colegii ma scoteau din sarite prin diferite chestii, aveam si eu, ca orice om, problemele mele, plus ca eram foarte speriata din cauza esecului care putea avea loc, chiar in acea zi, pe o scena mare pe care nici macar nu o vazusem inca.
Nu repetasem deloc piesa cap- coada fara intreruperi. Nici nu stiam daca o vom reusi. La repetitii, in majoritatea timpului uitam cand sa intram, ori vorbeam prea incet, iar cel mai grav... uitam replicile. Ma gandeam cu groaza la cum ne vom face de ras in fata intregului liceu, si mai rau, in fata unor actori profesionisti. Dar cel mai mult imi era frica... jena si... pur si simplu nu vroiam sa ne dezamagim profesorul, care ne- a ajutat atat de mult.
La inceput imi era fica sa nu imi uit replicile, sau sa nu ma impiedic pe scena (tipic mie), sau sa nu fac vreo alta tampenie. Dar apoi m- a luat groaza cand mi- am adus aminte ca nu sunt doar eu in piesa. Incepusem a- mi fi teama pentru toti. Vroiam sa iasa bine.

O scena mare, o sala destul de mare, multe scaune... Dar scena... era incredibila! A fost prima oara pentru mine cand am urcat pe o sena de teatru. A fost de altfel prima piesa in care am jucat.
Eram ridicol de agitata inaintea spectacolului. Pur si simplu nu stiam ce sa fac.
Am intrat. Paseam usor, cu pasi marunti spre public insotita de Ally. Ne- am spus replicile. Iesisera bine cred. La inceput vorbeam oarecum... incet. Vorbeam tare insa parca tineam in mine replica. Apoi mi- am mai revenit. Plecand usoor, cu aceeasi pasi marunti, am iesit de pe scena. Eram stupid de fericita ca nu am cazut in public sau ca nu am gresit vreuna din acele constructii gramaticale impecabile.
Apoi... totul a decurs bine. Colegii intrau si ieseau. Pe scena era o stare placuta... calma si... paream oarecum siguri pe noi. Dupa cortina insa... lucrurile erau ceva in genul "Acum eu tu noi voi care cum ce vezi sa nu stai cu spatele vreau acolo vino pleaca mergi stai nu mai vorbii vorbeste mai tare... acum..." Vorbeam toti odata, zbierand in soapta, si nu se intelegea mai nimic.
Senzatia insa... a fost... senzationala ! Inca sunt intr- un oarecare exatz.
Aplauzele de la sfarsit chiar m- au emotionat. Ma simteam bine. De fapt, NE simteam bine.
Nu stiu acum cat de bine a iesit, insa a iesit cu mult peste masura asteptarilor mele, ceea ce e mai mult decat bine.

Dar... acum s- a terminat. MA gandesc cu groaza ca de luni... epoca noastra de teatru va fi istorie. Ma gandesc cu groaza ca va trebui sa merg la scola cu grija ca nu mi- am facut tema la mate, epoca ce urmeaza, si nu cu emotia ca nu imi aduc aminte replicile. Sau cu grija ca nu ma voi putea concentra. Deja imi e dor.
In aceste 5 saptamani de teatru lucrate cu Geo, care tin sa mentionez ca este un profesor absolut minunat si intelegator si de treaba, am inteles in sfarsit ca am colegi. In aceste ultime 2 repetitii facute inafara liceului, m- am apropiat oarecum de colegi mai mult decat inainte.
Si ironia e ca abea acum, dupa ce am pus in scena piesa, am inteles- o pe bune. Abea acum inteleg personajele, subiectul piesei... piesa. Iar acum... imi e atat de greu sa ies din ea... Ma simt oarecum inca legata de acea atmosfera de la repetitii.
Kalevala. Prima piesa in care am jucat. Nu am sa o uit vreodata.
Posibil sa fi scris ceva fara sens. Posibil sa fie una dintre cele mai aiurea postari ale mele. Posibil ca exprimarea pe care am folosit- o in aceasta postare sa fie groaznic. Posibil sa fie plictisitoare. Posibil sa par superficiala. Sau mai stiu eu ce. Totul e posibil. Ideea e ca inca sunt agitata si scriu tot ce imi vine in minte... aproape.
Ideea e ca... iubesc asta! Ce anume? Ceea ce simt acum.

Uitare relativa 2: Cheia.

Scapre. Evadare. Uitare. Nu gaseste nimic. Cand in sfarsit gasise o portita alba, si- a dat seama ca nu are cheia. Apoi a gasit zeci de portite albe, albastre, roz, verzi, dar nu gasea nici macar o cheie.
Cauta. Cauta in timp ce era la scoala si se presupunea ca ar trebui sa fie atenta la ceea ce se preda. Cauta cand ajungea acasa si se presupunea ca are anumite lucruri de facut. Cauta cand iesea cu prieteni, carora se presupunea ca trebuia sa le tina o oarecare companie. Si nu doar fizica. Cauta in zadar.

Absenta ei din prezent incepea a se accentua cu fiecare zi. Oamenii insepusera sa observe aceasta dereglare a comportamentului ei straniu. Absurd chiar. Nici macar ea insasi nu se mai placea prea mult. Incepuse sa fie pentru ea insasi chiar o companie nu tocmai placuta.
Aproape nimic nu mai era ca inainte, inafara iubirii ei pentru evadarile in are liber.
Acum totul insemna cautare si asteptare. Uitatul la TV era asteptare. Mersul la scoala era cautare. Iesitul cu prietenii era o oarecare asteptare si cautare in acelasi timp. Dormitul insa reprezenta scapare. Dar si asteptare. Asteptarea era mereu. Se saturase sa tot astepte. Nici macar nu stia ce astepta.
Dar pe langa tota asteptarea asta bizara, straina chiar, astepta sa treaca aceasta eroare de calcul.
Este prima oara pentru ea. E groaznic. S- a intamplat de multe ori sa se afle in situatii in genul asteia, dar niciodata precum acum. Acum e ridicol de enervant. Desi in sinea ei, in ea, si ea in sine se afla in starea asta, in exterior se purta ca si cand nu s- ar fi intamplat nimic. Uneori. Devenea putin ciudata si obositoare atunci cand se prezenta pe oriunde mergea doar fizic. Iar uneori parea atat de perceptiva, atat de interesata de subiectul discutiei pe care il purta cu diferiti oameni, insa, ea ii auzea, ii vedea, insa... nu intelegea nimic. Nu putea percepe cuvintele unul cate unul. Iar cand cineva spunea o fraza lunga statea cateva minute pentru a o analiza pentru a o intelege. Era pentru ea ca o noua limba. Un nou mod de comunicare.
Insa... ascundea atat de multe lucruri. Ascundea lucruri fata de parintii ei. Fata de prietenii ei. Fata de asa zisul el... Si chiar fata de ea insasi.
Era speriata la gandul ca ar putea fi indragostita. Nu vroia asta. Se lupta cu aceasta constructie gramaticala in fiecare zi... "NU VREAU, NU VREAU, NU VREAAU!"
Acum el ii provoca rau. Mult rau. Il vedea alaturi de alta fata, si vedea gesturi ep care el facea si cu ea, si era insuportabil. Era pentru ea... ca spirtul pe rana deschisa. Insa doar ustura, nu curata. Spirt pe rana deschisa ar fi fost daca ea ar fi parasit locul asta. Totul. Atunci chiar ar fi fost spirt pe rana deschisa. Dar ceva o retinea... nu stia exact ce... dar stia ca e o mare stupizenie.
Ii era asa dor sa fie singura si in mintea ei, cum era si in exterior. La o prima vedere puteai spune ca e genul de fata cretina fara probleme. Prietenii ei chiar o credeau cretina si chestii de genu. Ea insa era fericita... mai bine sa o creada mult mai cretina decat e, decat sa o considere mai inteligenta decat e. Era oarecum multumita de ea. Era destul de inteligenta incat sa isi dea seama ca daca mai sta pe langa el va avea de suferit si suficient de cretina incat sa nu plece. Suficient de inteligenta incat sa stie ca nu va avea o relatie serioasa cu el si ca el nu o va iubi niciodata, dar suficient de cretina incat sa spere asta. Indeajuns de inteligenta sa inteleaga ce se intampla si indeajuns de cretina sa se prefaca ca habar nu are si sa se minta in continuare...

Din nou, prinsa in propriul sau joc de a iesi din joc, incerca sa gaseasca acum cheia protitei albe din fata ei, care aproape striga la ea: "Deschide- maa! Nu ai habar ce te asteapta pe partea cealalta a usii!" ...

Uitare relativa

Ghemuita intr- un colt, cu ochii inchisi si mintea la el, statea acolo nemiscand, nemaifacand diferenta intre realitate si visare si aproape uitand sa respire...

Tot ceea ce vroia era sa fie cu el. Vroia ca el sa o iubeasca. Vroia sa fie speciala. Vroia ca el sa se indragosteasca de ea incet, incet, asa cum i s- a intamplat si ei. Vroia ca el sa ajunga in situatia in care nu se va mai putea gandi la altceva sau altcineva inafara de ea.

Visase la acel moment de luni intregi. Visase sa il aiba langa ea, fie pentru o clipa. Visase ca buzele lor sa se atinga usor, apoi limbile sa le danseze in ritm de vals. Visase la atingerile lui. Visase la cuvintele lui tandre soptite fabulos la urechea ei. Visase ca respiratia lui sa se uneasca intr- o buna zi cu a ei.
Dar nu visase ca se va termina la fel de repede cum a inceput.
Acum isi dorea sa nu se fi indragostit niciodata de el. Isi dorea sa fie doar o placere de moment care va disparea odata cu zapada din luna martie. Isi dorea sa nu ii fi spus niciodata ceea ce simtea, ceea ce gandea sau ceea ce vroia. Isi dorea sa nu ii fi aratat vrun moment ca si ea isi doreste ceea ce isi dorea el atunci.
Pentru el nu a insemnat nimic. Absolut nimic. Din pacate ea nu putea spune la fel. Din acea seara sentimentele pe care le avea pentru el incepusera a se contura. Apoi... in timpul petrecut in preajma lui, impreuna uneori, semtimentele conturate incepeau a se umple asemenea unui pahar gol pus pe un camp in timpul unei ploi torentiale de vara.
Situatia a devenit urata atunci cand ea si- a dat seama ca a fost folosita de el intr- un mod banal.
Se trezea plangand in diferite locuri, in diferite momente. Nu intelegea ce se intampla. Era atat de depresiva. Unii ar spune ca era prea dramatica si superficiala, dar nu era. Era doar o fata naiva. Pierduse din prima in propriul sau joc. Pierduse atat de mult legatura cu realitatea incat cand a cazut inapoi in lumea reala, nu se mai simtea deloc precum inainte sa zboare...
Statea ore intregi incercand sa inteleaga ce naibii se intamplase cu ea. Dar cu cat incerca sa inteleaga mai mult, cu atat lucrurile ii deveneau mai neclare. Straine chiar.
Acum incerca din nou a se desprinde de realitate si de a se refugia in propriile sale ganduri, loc oarecum ferit de mizeria exterioara...

Pierduta in ganduri incerarca de data asta sa gaseasca macar o portita de scapare...

Amintiri?

Iti amintesti cand erai doar un copil si singura ta problema era sa nu te pui la "fata"? Iti amintesti cand credeai ca tu nu poti muri? Iti amintesti cand faceai trasnai, iar ai tai se suparau dar le trecea imediat? Iti amintesti cand erai nerabdatoare sa incepi clasa a1a? Iti amintesti cand plangeai dupa prietena ta cea mai buna care se mutase in Germania, iar mai apoi s. a reintors aici?
Amintiri... multe amintiri. Amintiri ce- ti sunt intiparite in memorie si nu le vei uita niciodata. Nu sunt doar amintiri de care iti vei aminti doar cand iti vei aminti sa- ti amintesti. Sunt amintiri ce vor da buzna in mintea ta atunci cand te gandesti la planurile pentru weekend, sau atunci cand te vei gandi la ce vrei de la tine, sau atunci cand vei vrea sa incepi o noua viata.

Si... da. Imi amintesc. Imi amintesc foarte bine chiar. Imi amintesc si de zilele ploioase in care ieseam cu rolele, imi amintesc si de zilele de vara petrecute in fata blocului 36 in "gradina", pe o paturica jucandu- ma cu papusiile, imi amintesc si de zilele in care imi placea un baiat cu 6 ani mai mare decat mine, si asta doar pentru ca tuturor le placea. Imi mai amitesc si cand Alex radea de mine atunci cand am cazut, teoretic, din vina lui si mi- am spart fata. Imi amintesc cand am cunoscut- o pe Alisa si nu o suportam si ne "bateam" mereu pentru Cristina. Imi amintesc cand mi- am schimbat locuintele cativa ani la rand si de fiecare data imi era frica in "noua" casa. Imi amintesc cand cei mari pur si simplu nu ma suportau. Imi amintesc cand l- am cunoscut pe Catalin si eram fericita ca mi- am facut un best friend. Imi aminesc de asemenea cand m- am certat cu Catalin si eram foarte speriata la gandul ca nu ne vom mai impaca vreodata. Imi amintesc si ziua in care am inceput, brusc, prietenia cu Giulliana, care si acum imi este una dintre cele mai bune prietene. Imi amintesc de vara din 2007 cand i- am cunoscut pe Andy, Andu, Pruni, Tibi, Angelo, Luci si Claudiu si am avut cea mai frumoasa vara din viata mea. Apoi le- am cunoscut si pe Vanesa, Alexandra si Ira. Era tot vara 2007, insa spre sfarsit. Imi amintesc cand am mers in IOR in toamna din 2007 si am cunoscut foarte multe persoane noi si eram incantata de "noul grup". Imi amintesc si acum cand i- am cunoscut pe Mark, Larisa si Alexandra, cu care am ramas si acum foarte buni prieteni. Imi amintesc si vara din 2008. Imi amintesc cand am cunoscut- o pe Amalia si in ciuda faptului ca ar fi trebuit sa ne uram pentru ceea ce se intampla, am reactionat "matur", si suntem prietene si acum. Imi amintesc ultima zi de generala, in care am plans si mi- am dat seama cat imi iubeam eu colegii si generala aia. Desigur... Imi amintesc si ziua in care au inceput problemele pe care le am acum. Si imi mai amintesc si ziua in care problemele mele se rezolvasera, insa numai pentru cateva ore. Si au fost relativ rezolvate pentru maxim 2 saptamani jumate, 3.

Imi amintesc si cand am inceput sa scriu acest articol... Si mi- am amintit ca maine voi avea aceeasi zi pe care am avut- o si azi, si probabil o sa o am in toate zilele saptamanii asteia. Si imi amintesc ca imi e putin somn si trebuie sa dorm.

Eu, voi, noi

Ma simt bine. Voi sunteti ratati. Va iubesc uneori, chiar va iubesc, jur. Dar sunteti asa ciudati ca ma obositi. De fapt nu ma obositi, dar ma enervati si nu am timp sa ma enervez pentru voi. Nu am timp nici macar sa ma enervez pentru mine. Si nici nu vreau sa mi fac timp. Si eu sunt ciudata. Nici pe mine nu ma inteleg, dar macar eu sunt sigura ca habar nu am ce vreau. Insa unii dintre voi...
Eu sunt singura persoana pentru care cred ca mi. as lua putin timp sa o inteleg, insa... nici macar nu vreau sa ma inteleg. Mi. e frica de ce naiba as descoperi.
Asa ca voi ramane aici, incercand sa vreau tot mai mult si sa nu obtin nimic. Pe ziua de azi. Probabil maine o sa mi dau seama ca de fapt pot obtine ceea ce vreau daca nu vreau. Probabil acum habar nu am ce gandesc despre tine, dar stiu ca o sa aflu candva. Asa ca nu uita ca se poate sa aflu canva ca ai insemnat ceva important pentru mine sau ca nu ai insemnat nimic. Pupixxx

Adolescenta?

Totul incepe dintr. o joaca. Uneori cred ca viata e o gluma. Uneori cred ca viata e o gluma proasta chiar. E ridicol... azi e, poate, cea mai frumoasa zi din viata ta, iar maine cea mai de rahat zi posibila. Sau ma rog, nu posibila, caci rahatul e
mult, deci sa ziceam ca ai o zi de tot rahatu`.


Iar oamenii... oamenii sunt greu de inteles. Niodata nu vei sti ce naiba gandeste persoana de langa tine, probabil ca de aici apare neincrederea. Ironia este ca neincrederea se datoreaza defapt comportamentului pe care il ai fata de persoana de langa, iar de multe ori si fata de persoanele de langa. Neincrederea este, pe de o parte, un punct al tariei comportamentului nostru, iar pe de alta parte, un punct de slabiciune fata de tine insuti.
Cand ai incredere deplina in abilitatile tale, in felul in care gandesti, in gesturile pe care le faci, in aspectul tau fizic chiar, in tine este mult mai simplu sa ai incredere in ceilalti. Sau macar in persoana iubita. Dar daca esti cu moralul la pamant, nu vei avea vreodata incredere in altcineva. Cum e si cu intelegerea. Cum ai vrea sa. l intelegi pe el daca nici macar pe tine nu te poti intelege?

Multi spun ca naivitatea este incredere. Si invers. Insa daca naivitatea include in mare parte increderea, increderea nu inseamna naivitate. Dar daca ma gandesc bine, naivitatea se naste din incredere, dar totusi increderea nu are vreo legatura cu naivitatea, insa naivitatea da. Pun pariu ca nu ai inteles nimic.

M. am saturat de tot ceea ce include incredere. Vazand cum stau lucrurile, ajungem la final sa ne indoim si de noi. Ajungem sa ne mintim pe noi insine si asta nu e bine. Daca ne purtam exact cum nu suntem, in curand asa vom deveni. Si asta nu e bine, avand in vedere ca de obicei increcam a ne deghiza in cine nu suntem doar pentru a ne ascunde o mare parte din defecte... sentimentele chiar. Dar nu ne gandim oare ca daca le mascam pe cele ce le avem, in curand se vor crea aletele noi? Si totusi ceea ce avem nu va disparea?

Esti adolescent, crezi ca lumea iti apartine, crezi ca poti manipula pe oricine si crezi in tine... Insa asta e doar un episod periodic al adolescentei, caci, adolescenta in sine este totusi, plina de pierderi... de suferinta. Ironia este ca azi plangi, maine razi, apoi iti vien sa mori, apoi plutesti, apoi iti vine sa o omori pe persoana care ti. a spart visele si apoi si ep tine, apoi intri intr. o stare continua de visare, apoi apare din nou o depresie apoi iti recapeti increderea in tine si plutesti din nou. Adolescenta este insa, poate, cea mai zdruncinata si memorabila perioada a vietii omenesti. Este varsta in care incerci sa ajungi la tine si nu iti gasesti vrun drum, sau ceva, nici macar o harta catre tine. Insa... e frumos. In momentul acesta, momentul in care postez acest... textulet inutil, sa. i spunem asa, ma simt groaznic. Defapt... nici macar nu mai realizez ce se intampla cu mine... Dar vreau sa fiu... optimista. Tot raul catre bine.
Vreau sa zic, ca orice naiba ti s. ar intampla in adolescenta, tre sa ti minte ca e ceva specific varstei... naivitatea, inocenta, uitare, retrairea clipelor, lacrimile... toate astea sunt specifice varstei. Ideea e ca... bucura. te de aceasta perioada minunata a vietii atat timp cat o ai.

Gandeste. te cum ar fi daca nu ar fi?
Probabil acum te intrebi ce sa nu fie, insa raspunsul e la tine, nu la mine.