Zbor. Simt cum fericirea inlocuieste durerea din mine. Simt cum toate sentimentele negative pleaca, iar cele pozitive isi fac loc in mine. Simt ca traiesc, pentru prima oara, cu intensitate si mult prea REAL pentru a fi real.
Zbor deasupra lumii, desupra naturii vii, deasupra raului si egoismului din lume, deasupra minciunii si deasupra lor.
Stiu ca pot face ceva. Stropii usor transparenti si calzi ai ploii de vara imi maingaie pilea, simtind ca totul e in regula si se va termina cu bine.
Eu sunt totul in momentul de fata. Stiu ca pot arunca cu o singura privire binele in lume si cu o singura clipire pot lua tot raul si suferinta. Simt ca pot creea o lume relativ perfecta.
Este cel mai minunat sentiment pe care l- am avut vreodata. Este un sentimen aproape perfect.
Dar ce tot spun eu? Perfectiune? Oh nici pe departe. Insa poate exista o lume mai bune. Mult mai buna. Si asta ar face- o relativ perfecta avand in vedere ca daca ar exista "perfectul" nu ar fi deloc bine. Perfectiunea stica. Si oricum, e o iluzie morala. Este doar un cuvant. Un cuvant fara sens. Sau am rog, cu un sens iluzionist.
Ceea ce vreau eu acum este sa cobor jos, acolo, in lume si totul sa fie scimbat. Oamenii, gandirea lor (cea negativa, desigur) si multe altele.
As vrea ca oamenii sa iubesca natura, sa pretuiasca sentimentele si momentele frumoase. Sa uite macar pentru un timp de valorile materiale.
In ziua de azi, am observat si probabil si voi, ca oamenii merg la mare in anumite statiuni scumpe, ba chiar in afara tarii, si cand se intorc iti povestesc cat de luxos a fost hotelul ala scump si cat de curata si calda a fost apa din piscina. Unii dintre ei nu se sinchisesc nici macar sa merga sa atinga marea... nisipul...
Tot ceea ce- si doresc este lux. Bogatie. Tratare regeasca. Mancare scumpa care nici macar nu ii place, dar fiind scumpa omul se simte bine, bo$$ ca ma nanca. E $$menn, ce stim noi.
Sfinte, acum observ cata... incompetenta este in lumea asta. Oamenii sunt condusi de bani. Nici macar nu mai conteaza statutul mintal, cate cunostiinte ai sau cat de bun esti intr- un domeniu. Cel care are actu si banii, este poti zice, castigator fara nici o problema.
Ar trebui sa se face ceva.
Inca zbor si imi imaginez o lume mai buna. Am in cap imagini vizuale si auditive cu copii jucandu- se in natura cu alti copii si parintii lor, si nu cu bonele sau doar jucarii. Or aceste ganduri sunt doar iluzii.
Dar va fi bine. Optimismul este sentimentul predominant.
Acum am deschis ochii. Nu zbor. Doar visez...
Nimic nu se schimba pentru moment, in afara de sentimentele negative care isi recapata locul in mine...
duminică, 13 decembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
In fiecare zi
In fiecare zi
Aceeasi oameni
In fiecare zi
Acelasi drum.
In fiecare zi
Aceeasi lume
In fiecare zi
Acelasi fum.
Vreau o schimbare, o provocare
Ne uitam spre luna, e uimitoare
Ratacim prin spatiu, cautam iubire
Dar nimic nu se schimba, printr o simpla clipire...
In fiecare zi vrei
Sa schimbi ceva
In fiecare zi vrei
Sa auzi altceva
In fiecare zi vrei
Sa schimbi cine esti
In fiecare zi vrei
Sa`nveti sa iubesti.
Nimic nu se schimba, ratacesti prin lume
Ratacesti prin spatiu, ratacesti prin tine
Nimeni nu te ajuta, nimeni nu te sustine
Nimeni nu te`aude...
In fiecare zi
Ai vrea sa zbori
In fiecare zi
Visezi in culori
In fiecare zi
Totul e la fel
In fiecare zi
Ai vrea sa fie altfel.
Secundele trec, minutele trec
Ratacesti prin lume si te uiti in gol
Vrei sa fi mai bun, simti ca toti te`ntrec
Vrei sa scapi de toate si sa zbori usor...
In fiecare zi... Visam.
vineri, 20 noiembrie 2009
De ce iubim vara?
De ce iubim vara?
Poate ca va intrebati de ce public despre vara intr un asa trist sfarsit de toamna... Ei bine, Eu m`am cam saturat de toata aceasta amorteala. De obicei, cel mai bine dispusa sunt vara. Este anotimpul meu.
Desigur, imi plac de asemenea toate celelalte anotimpuri si anume primavara, iarna si toamna, insa vara are un loc special in inima mea. Este, pot spune, o parte din mine.
Deci, oare de ce dragutii de noi iubim vara?
1. Vara este atotimpul cel mai asteptat de catre elevi, studenti si cei trecuti de aceste etape ale vietii.
De ce? Simplu.
Este vacanta noastra mult iubita in care ne distram cat putem, cunoastem oameni noi, nu avem probleme legate de scoala s au orice alt fel de obligatie. Numai in cazul in care ne luam un job de vara, dar acela este tot in folosul vostru deoarece tot voi castigati de pe urma efortului si pierderii timpului.
2. Marea. Marea noastra mult iubita. Locul unde mergem sa uitam de tot si toate, sa ne distram si sa traim clipe de neuitat. Caci ce ramane dupa sunt doar amintiri. Amintiri de care te vei bucura mereu si vei fi fericit sa le impartasesti oricui.
3. Noaptile calde de vara. Noptile acelea cu un cer de un albastru impecabil si plin de stele. Noptile acelea minunate pe care le petreci uitandu-te la luna si relaxandu-te, simtindu-te mai bine decat oriunde altundeva. Noptile acelea in care imaginatia ta atinge apogeul, creandu-ti o stare de spirit minunata, simtind cum praful de stele te inconjoara in timp ce zbori spre cer, luna strigandu-ti numele si simtind ceea ce nu ai simtit vreodata.
4. Party, party, party.
Cele mai multe petreceri sunt vara, stiti asta. Suntem mai deschisi in relatiile sociale, suntem mai dornici de distractie si mai predispusi riscurilor de "popularitate".
De asemenea concertele sunt la ordinul zilei. Cu totii iubim concertele live si acea atmosfera de neegalat care se afla la fiecare dintre ele.
5. Inghetataaaa. Iubim inghetata. O adoram. Unii prefera vanilia, altii ciocolata, altii menta iar altii tiramisu. De asemenea multi prefera sa combine tot felul de sortimente de inghetata. (Betty Ice).
6. HOT! Ai nevoie de o bautura rece. Este anotimpul bauturilor reci. Apa plata, ceai, suc, si, de ce nu, bere.
7. Desi vara parul tau e sensibil la soare, exista multe masti naturale pentru protectia solara. Ai grija insa, sunt atat de placute, incat depenta bate la usa.
8. Pentru ca ne iubim prietenii. Ne intalnim cu prieteni buni, care probabil, nu sunt de aici si depanam amintiri care credeai ca fac parte din asa-zisele "amintiri uitate" si ne bucuram impreuna de aceste clipe. Adica de acele clipe.
9. Pentru ca adoram schimbarile. Fie ele de look, de locuri pe care sa le "bantui" si de ce nu, de viata. Ah, si nu uitati: Vara se produc schimbari care nu s-au produs intr-un an. dar probabil stiti deja asta.
10. In sfarsit, hainele de iarna si colindele. Haideti mai, doar suntem niste rebeli, asa- i?
Ah, v-am dat 10 motive pentru care iubim, adoram, divinizam vara. Si, desigur, stiti si voi ca sunt muuult mai multe motive pentru care vara este un anotimp absolut special.
Atat pe ziua de azi, bye bye.
Poate ca va intrebati de ce public despre vara intr un asa trist sfarsit de toamna... Ei bine, Eu m`am cam saturat de toata aceasta amorteala. De obicei, cel mai bine dispusa sunt vara. Este anotimpul meu.
Desigur, imi plac de asemenea toate celelalte anotimpuri si anume primavara, iarna si toamna, insa vara are un loc special in inima mea. Este, pot spune, o parte din mine.
Deci, oare de ce dragutii de noi iubim vara?
1. Vara este atotimpul cel mai asteptat de catre elevi, studenti si cei trecuti de aceste etape ale vietii.
De ce? Simplu.
Este vacanta noastra mult iubita in care ne distram cat putem, cunoastem oameni noi, nu avem probleme legate de scoala s au orice alt fel de obligatie. Numai in cazul in care ne luam un job de vara, dar acela este tot in folosul vostru deoarece tot voi castigati de pe urma efortului si pierderii timpului.
2. Marea. Marea noastra mult iubita. Locul unde mergem sa uitam de tot si toate, sa ne distram si sa traim clipe de neuitat. Caci ce ramane dupa sunt doar amintiri. Amintiri de care te vei bucura mereu si vei fi fericit sa le impartasesti oricui.
3. Noaptile calde de vara. Noptile acelea cu un cer de un albastru impecabil si plin de stele. Noptile acelea minunate pe care le petreci uitandu-te la luna si relaxandu-te, simtindu-te mai bine decat oriunde altundeva. Noptile acelea in care imaginatia ta atinge apogeul, creandu-ti o stare de spirit minunata, simtind cum praful de stele te inconjoara in timp ce zbori spre cer, luna strigandu-ti numele si simtind ceea ce nu ai simtit vreodata.
4. Party, party, party.
Cele mai multe petreceri sunt vara, stiti asta. Suntem mai deschisi in relatiile sociale, suntem mai dornici de distractie si mai predispusi riscurilor de "popularitate".
De asemenea concertele sunt la ordinul zilei. Cu totii iubim concertele live si acea atmosfera de neegalat care se afla la fiecare dintre ele.
5. Inghetataaaa. Iubim inghetata. O adoram. Unii prefera vanilia, altii ciocolata, altii menta iar altii tiramisu. De asemenea multi prefera sa combine tot felul de sortimente de inghetata. (Betty Ice).
6. HOT! Ai nevoie de o bautura rece. Este anotimpul bauturilor reci. Apa plata, ceai, suc, si, de ce nu, bere.
7. Desi vara parul tau e sensibil la soare, exista multe masti naturale pentru protectia solara. Ai grija insa, sunt atat de placute, incat depenta bate la usa.
8. Pentru ca ne iubim prietenii. Ne intalnim cu prieteni buni, care probabil, nu sunt de aici si depanam amintiri care credeai ca fac parte din asa-zisele "amintiri uitate" si ne bucuram impreuna de aceste clipe. Adica de acele clipe.
9. Pentru ca adoram schimbarile. Fie ele de look, de locuri pe care sa le "bantui" si de ce nu, de viata. Ah, si nu uitati: Vara se produc schimbari care nu s-au produs intr-un an. dar probabil stiti deja asta.
10. In sfarsit, hainele de iarna si colindele. Haideti mai, doar suntem niste rebeli, asa- i?
Ah, v-am dat 10 motive pentru care iubim, adoram, divinizam vara. Si, desigur, stiti si voi ca sunt muuult mai multe motive pentru care vara este un anotimp absolut special.
Atat pe ziua de azi, bye bye.
luni, 16 noiembrie 2009
Sfarsit de toamna.
E frig. Vantul rece ma inconjoara si simt cum se apropie...
Stau jos, langa copacul acela mare, uitandu- ma uimita la minunatul covor de frunze care ma inconjoara. E o priveliste minunata- sfarsit de toamna.
Sint pierduta in ganduri si incerc sa scap, dar incercarea mea nu da roade. Incerc sa imi imaginez ca sint altcineva, cu alte ganduri, insa gandurile pe care le am nu vor sa plece.
Vreau sa fiu optimista si sa sper ca ceea ce cred eu este doar paranoia. Nu inteleg de ce imi bat capul cu chestiile astea, cand ar trebuii sa nu imi pese. Cel putin nu asa mult.
Nu vreau sa traiesc asta! Vreau sa continue... totul.
Si totusi eu stiu ca va fi bine, insa in aceelasi timp nu stiu ce va fi si ma gandesc la rau.
Imi doresc asta mai mult ca orice. Sau mai sint 2 lucruri. Stiu insa, ca aceste 3 lucruri sint extrem de importante pentru mine. Si crede- ma unul din ele este la fel de important si pentr tine. Pentru toti.
As vrea sa pot schimba asta, sa pot face ceva in privinta asta...
sa pot ajuta cumva...
Trebuie sa existe ceva... orice care sa.... trebuie.
As vrea sa uit macar pentru o clipa de acest lucru si nu inteleg de ce nu reusesc.
Sau poate ca inteleg, dar nu vreau asta.
Timpul trece... trece pe langa noi, atat de repede incat nu ne dam seama.
Imi aduc aminte si acum, parca ieri eram in parculetul ala mic si ma jucam. Si cu prietenii mei de atunci. Toata copilaria .... ma uit in oglinda si ma intreb cum, cand a trecut timpul.
Uneori facem greseli care.... in momentul actual sint imposibil de reparat.
Daca as putea da timpul inapoi... cred ca as putea schimba asta... As incerca... Dar poate mintea mea s ar intoarce la varsta aceea si ar fi al fel... poate nu.
Ma simt totusi vinovata a ceea ce s a intamplat atunci... desi a trecut foarte mult timp.
Starea asta de amorteala ma omoara si nu mai pot sa ma gandesc la lucriu de care ar trebui sa fiu mandra... ma gandesc numai la ce e mai rau. Vreau sa schimb asta...
Probabil va intrebati de ce scriu asta pe blog? Ei bien, stiu ca nu citesc prea multi blogul meu, si nici nu imi pasa, o fac pentru a ma elibera... putin. Uneori sa ti descarci gandurile intr un computer e o metoda mai usoara decat a vorbii cu cineva...
Stau jos, langa copacul acela mare, uitandu- ma uimita la minunatul covor de frunze care ma inconjoara. E o priveliste minunata- sfarsit de toamna.
Sint pierduta in ganduri si incerc sa scap, dar incercarea mea nu da roade. Incerc sa imi imaginez ca sint altcineva, cu alte ganduri, insa gandurile pe care le am nu vor sa plece.
Vreau sa fiu optimista si sa sper ca ceea ce cred eu este doar paranoia. Nu inteleg de ce imi bat capul cu chestiile astea, cand ar trebuii sa nu imi pese. Cel putin nu asa mult.
Nu vreau sa traiesc asta! Vreau sa continue... totul.
Si totusi eu stiu ca va fi bine, insa in aceelasi timp nu stiu ce va fi si ma gandesc la rau.
Imi doresc asta mai mult ca orice. Sau mai sint 2 lucruri. Stiu insa, ca aceste 3 lucruri sint extrem de importante pentru mine. Si crede- ma unul din ele este la fel de important si pentr tine. Pentru toti.
As vrea sa pot schimba asta, sa pot face ceva in privinta asta...
sa pot ajuta cumva...
Trebuie sa existe ceva... orice care sa.... trebuie.
As vrea sa uit macar pentru o clipa de acest lucru si nu inteleg de ce nu reusesc.
Sau poate ca inteleg, dar nu vreau asta.
Timpul trece... trece pe langa noi, atat de repede incat nu ne dam seama.
Imi aduc aminte si acum, parca ieri eram in parculetul ala mic si ma jucam. Si cu prietenii mei de atunci. Toata copilaria .... ma uit in oglinda si ma intreb cum, cand a trecut timpul.
Uneori facem greseli care.... in momentul actual sint imposibil de reparat.
Daca as putea da timpul inapoi... cred ca as putea schimba asta... As incerca... Dar poate mintea mea s ar intoarce la varsta aceea si ar fi al fel... poate nu.
Ma simt totusi vinovata a ceea ce s a intamplat atunci... desi a trecut foarte mult timp.
Starea asta de amorteala ma omoara si nu mai pot sa ma gandesc la lucriu de care ar trebui sa fiu mandra... ma gandesc numai la ce e mai rau. Vreau sa schimb asta...
Probabil va intrebati de ce scriu asta pe blog? Ei bien, stiu ca nu citesc prea multi blogul meu, si nici nu imi pasa, o fac pentru a ma elibera... putin. Uneori sa ti descarci gandurile intr un computer e o metoda mai usoara decat a vorbii cu cineva...
joi, 5 noiembrie 2009
Ideal? nici pe departe.
Deseori ea simtea ca viata era impotriva ei. Alteori simtea ca si viata, si lumea sunt impotriva ei.
Astazi insa, simtea ca ea insasi era impotriva ei...
Inocenta si naivitate--- povestea vietii sale.
De ce a trebuit sa creada tot ce a auzit? De ce era asa naiva? De ce a trebuit sa l creada pe el? De ce a crezut ca s- a scimbat ceva?
Uneori ea simtea ca ar trebui sa lase totul balta....
De ce pentru ea fericirea se sfarseste inainte sa inceapa? De ce nimeni nu intelege cine e si ce vrea??
Poate pentru ca nu este nimeni si poate pentru ca vrea un lucru lipsit de importanta in Univers.
Nimeni nu putea sta langa ea fara, probabil, sa se simta aiurea.
Daca ieri se credea o persoana destul, subliniez "DESTUL", de draguta cu o personalitate asemenea, azi se credea o persoana ingrozitoare cu o personalitate groaznica.
Naivitare, inocenta, naivitate... Aceste cuvite o taiau inceet inauntrul sau.
"Trebuie sa ma elberez!" a spus.
Daca ar exista un cuvant magic care sa o faca a inceta sa existe... Nu sa moara! sa inceteze sa existe. Sa nu se fi nascut, sa nu existe nimic din ea.
Dar poate ca e mai bine asa... Pentru ea nu exista idealul. Nici macar putinul... putin din ideal.
Dar asta este viata...
...... Poate ar trebui sa inteleaga asta odata pentru totdeauna!
Astazi insa, simtea ca ea insasi era impotriva ei...
Inocenta si naivitate--- povestea vietii sale.
De ce a trebuit sa creada tot ce a auzit? De ce era asa naiva? De ce a trebuit sa l creada pe el? De ce a crezut ca s- a scimbat ceva?
Uneori ea simtea ca ar trebui sa lase totul balta....
De ce pentru ea fericirea se sfarseste inainte sa inceapa? De ce nimeni nu intelege cine e si ce vrea??
Poate pentru ca nu este nimeni si poate pentru ca vrea un lucru lipsit de importanta in Univers.
Nimeni nu putea sta langa ea fara, probabil, sa se simta aiurea.
Daca ieri se credea o persoana destul, subliniez "DESTUL", de draguta cu o personalitate asemenea, azi se credea o persoana ingrozitoare cu o personalitate groaznica.
Naivitare, inocenta, naivitate... Aceste cuvite o taiau inceet inauntrul sau.
"Trebuie sa ma elberez!" a spus.
Daca ar exista un cuvant magic care sa o faca a inceta sa existe... Nu sa moara! sa inceteze sa existe. Sa nu se fi nascut, sa nu existe nimic din ea.
Dar poate ca e mai bine asa... Pentru ea nu exista idealul. Nici macar putinul... putin din ideal.
Dar asta este viata...
...... Poate ar trebui sa inteleaga asta odata pentru totdeauna!
luni, 26 octombrie 2009
amintiri uitate
E noapte. E frig. Mi e cald. Ma gandesc la ceea ce nu trebuie sa ma gandesc si vreau sa uit. Nu pot.
As vrea sa pot sterge amintirile cu valurile marii. Mare iti poate spala sufletul, dar nu iti poate sterge amintirile.
Momentele frumoase dureaza putin; chiar prea putin. Mereu ne dam seama ce am avut abea atunci cand l am pierdut.
Vreau sa pot da timpul inapoi. Sa dau timpul inapoi si sa imi inchid naivitatea si inocenta undeva adanc in sufelt, de unde sa nu aiba scapare.
Timpul treceee. Trece greeeeeu. Trece cu rataciri ciudate, apoi brusc capata viteza dupa care trece din ce in ce mai greu. Dar totusi trece chiar si pentru mine.
Vulnerabilitate. Naivitate. Inocenta. ----> povestea vietii mele.
As vrea sa pot sterge amintirile cu valurile marii. Mare iti poate spala sufletul, dar nu iti poate sterge amintirile.
Momentele frumoase dureaza putin; chiar prea putin. Mereu ne dam seama ce am avut abea atunci cand l am pierdut.
Vreau sa pot da timpul inapoi. Sa dau timpul inapoi si sa imi inchid naivitatea si inocenta undeva adanc in sufelt, de unde sa nu aiba scapare.
Timpul treceee. Trece greeeeeu. Trece cu rataciri ciudate, apoi brusc capata viteza dupa care trece din ce in ce mai greu. Dar totusi trece chiar si pentru mine.
Vulnerabilitate. Naivitate. Inocenta. ----> povestea vietii mele.
vineri, 16 octombrie 2009
De ce? De ce exist? De ce inca respir? De ce plang? De ce nu`s rea? De ce zambeam candva? De ce fericirea dureaza mai putin decat ne putem imagina? De ce nu ne putem bucura de ea? De ce nu stiu ce vreau? De ce mai vreau sa stau? De ce nu vreau sa mor? De ce as vrea sa zbor? De ce vreau sa uit? De ce sint asa? De ce am sentimente??????
Sentimentele sunt cel mai scurt drum spre sufletul cuiva... si cel mai incurcat.
De ce un om poate avea atatea sentimente? de ce eu le incurc?
Cand ma gandesc ca puteam zambii acum daca nu faceam prostia sa fiu naiva.... Naivitatea e chiar mai rea decat tacerea... Of... oricum as luao viata e grea si noi trebuie sa luptam. Insa, uneori e prea greu.... nu poti face fatza. Si singurul lucru care ramane e LASITATEA. A devenit obijnuinta...
Imi e dor sa fiu MICA, fara griji si fara sentimente legate de ceea ce nu pot avea.
De ce am crezut toate acele mari minciuni? de ce nu pot sa accept lumea asa cum e. De ce nu pot accepta ca traiesc intr`o lume mizerabila cu oameni de nimic? De ce sint asa naiva??? DE CE?
Sentimentele sunt cel mai scurt drum spre sufletul cuiva... si cel mai incurcat.
De ce un om poate avea atatea sentimente? de ce eu le incurc?
Cand ma gandesc ca puteam zambii acum daca nu faceam prostia sa fiu naiva.... Naivitatea e chiar mai rea decat tacerea... Of... oricum as luao viata e grea si noi trebuie sa luptam. Insa, uneori e prea greu.... nu poti face fatza. Si singurul lucru care ramane e LASITATEA. A devenit obijnuinta...
Imi e dor sa fiu MICA, fara griji si fara sentimente legate de ceea ce nu pot avea.
De ce am crezut toate acele mari minciuni? de ce nu pot sa accept lumea asa cum e. De ce nu pot accepta ca traiesc intr`o lume mizerabila cu oameni de nimic? De ce sint asa naiva??? DE CE?
sâmbătă, 5 septembrie 2009
tacere?
Ati observat ca de cele mai multe ori cand iti doresti ceva, iti este frica sa nu esuezi? Ti`e frica si preferi sa dai inapoi, sa renunti... si asta nu numai de frica, ci si de orgoliu.
Cand vrei ceva, ai face bine sa vorbesti, sa te exprimi. Nu face prostia sa taci. Caci mai tarziu cand tacerea te va infrange, iti va parea rau. Chiar o vei face...
E bine sa incerci... poti castiga, dar la fel de mult poti pierde. Dar gandul asta ca poti pierde te impiedica sa faci ce trebuie, ce simti... te face sa pierzi. Intelegi?
Si atunci cand pierzi din tacere, suferi in tacere. Si asta nu e bine.
Acest gand te va face mereu sa te intrebi daca ar fi fost mai bine sa faci acel lucru.
Si te gandesti ca puteai castiga, si evolua, si cine stie poate chiar ca erai persoana protrivita si acest gand te va taia inceeet inauntrul tau.
Sfatul meu: fa ceea ce simti, atat cat simti, si lasa tacerea in adancul oceanului.
Cand vrei ceva, ai face bine sa vorbesti, sa te exprimi. Nu face prostia sa taci. Caci mai tarziu cand tacerea te va infrange, iti va parea rau. Chiar o vei face...
E bine sa incerci... poti castiga, dar la fel de mult poti pierde. Dar gandul asta ca poti pierde te impiedica sa faci ce trebuie, ce simti... te face sa pierzi. Intelegi?
Si atunci cand pierzi din tacere, suferi in tacere. Si asta nu e bine.
Acest gand te va face mereu sa te intrebi daca ar fi fost mai bine sa faci acel lucru.
Si te gandesti ca puteai castiga, si evolua, si cine stie poate chiar ca erai persoana protrivita si acest gand te va taia inceeet inauntrul tau.
Sfatul meu: fa ceea ce simti, atat cat simti, si lasa tacerea in adancul oceanului.
vineri, 26 iunie 2009
R.I.P Michael Jackson.
A mai cazut o stea. Legendarul Rege al muzicii pop s-a stins din viatza, pe 25 iunie la ora 2:25.
A fost un adevarat muzician, o voce inconfundabila, un dansator exceptional, si, un caracter deosebit. Ce-i drept, nu stiu foarte multe lucruri despre Michael, de astfel, azi am aflat cele mai multe lucruri, insa mi-am dat seama ce insemna acest artist pentru mine. Desii eu ascult alt gen muzical, nu pot spune ca nu imi place muzica lui Michael. Am observat ca in concertele lui, in turnee, totul trebuia sa fie perfect. El era PERFECT, dansatorii, programa concertului... totul. Precum perfectiunea actorilor pe scena de teatru, asa era EL pe scena, in turnee, sau poate chiar mai perfect. Toti ati observat, probabil, cat de diferite si speciale era videoclipurile sale. Chiar nu mai am cuvinte sa spun cat il admir eu pe omul acesta... Si faza nasoala, pe care toti o stim, este ca ne dam seama de valoarea unei persoane, abea atunci cand o pierdem. Asta se intampla mereu. Mereu ne dam seama prea tarziu.
Acum, nu prea stiu ce sa mai spun despre el. Asa cum stiti, era un mare iubitor de copii, iar nenorocitii aia idioti din presa il acuzau de pedofilie... Asa se intampla cand esti pre bun. A donat MUUUULTI bani nevoiasilor, insa cand lui i-a fost greu, nimeni nu l-a ajutat.
A inceput sa cante de la varsta de numai 5 ani... imaginati-va 45 de ani de muzica in spate... din asta rezulta ca a lui copilarie s-a dus pe apa sambetei, si tocmai de aceea isi dorea cat mai multi copii in preajma sa... si pentru ca el insusi era inca un copil. Si idiotii aia il santajau mereu, cerandu-i bani, acuzandu`l de tot felul de chestii. Cand ma gandesc la toate astea imi dau seama ca oamenii sint niste jeguri. Si aceste jeguri, pot distruge reputatia, si, poate chiar viata unui om/ mare artist. Poate ca a avut o viata nu tocmai perfecta, precum muzica lui, poate ca i-a lipsit dragostea persoanelor dragi, insa a avut toata iubirea si admirarea fanilor sai.
Poate ca sint o ratata, dupa parerea voastra, care abereaza despre un tip pe care nici nu-l stie, sau asculta... dar imi spun doar parerea. Imi scriu gandurile aici, pe acest blog. Si totusi, nu toate gandurile. N-as avea loc sa scriu tot ce-mi trece prin cap acum despre marele rege al muzicii pop.
A fost, este si va fi in inimile noastre, regele muzicii pop, si, inaceelasi timp, un copil. sau mai bine un om care adora copii, pentru ca el insusi era copil.
Lumea a pierdut unul dintre cei mai mari artisti ai ei. RIP MICHAEL!
A fost un adevarat muzician, o voce inconfundabila, un dansator exceptional, si, un caracter deosebit. Ce-i drept, nu stiu foarte multe lucruri despre Michael, de astfel, azi am aflat cele mai multe lucruri, insa mi-am dat seama ce insemna acest artist pentru mine. Desii eu ascult alt gen muzical, nu pot spune ca nu imi place muzica lui Michael. Am observat ca in concertele lui, in turnee, totul trebuia sa fie perfect. El era PERFECT, dansatorii, programa concertului... totul. Precum perfectiunea actorilor pe scena de teatru, asa era EL pe scena, in turnee, sau poate chiar mai perfect. Toti ati observat, probabil, cat de diferite si speciale era videoclipurile sale. Chiar nu mai am cuvinte sa spun cat il admir eu pe omul acesta... Si faza nasoala, pe care toti o stim, este ca ne dam seama de valoarea unei persoane, abea atunci cand o pierdem. Asta se intampla mereu. Mereu ne dam seama prea tarziu.
Acum, nu prea stiu ce sa mai spun despre el. Asa cum stiti, era un mare iubitor de copii, iar nenorocitii aia idioti din presa il acuzau de pedofilie... Asa se intampla cand esti pre bun. A donat MUUUULTI bani nevoiasilor, insa cand lui i-a fost greu, nimeni nu l-a ajutat.
A inceput sa cante de la varsta de numai 5 ani... imaginati-va 45 de ani de muzica in spate... din asta rezulta ca a lui copilarie s-a dus pe apa sambetei, si tocmai de aceea isi dorea cat mai multi copii in preajma sa... si pentru ca el insusi era inca un copil. Si idiotii aia il santajau mereu, cerandu-i bani, acuzandu`l de tot felul de chestii. Cand ma gandesc la toate astea imi dau seama ca oamenii sint niste jeguri. Si aceste jeguri, pot distruge reputatia, si, poate chiar viata unui om/ mare artist. Poate ca a avut o viata nu tocmai perfecta, precum muzica lui, poate ca i-a lipsit dragostea persoanelor dragi, insa a avut toata iubirea si admirarea fanilor sai.
Poate ca sint o ratata, dupa parerea voastra, care abereaza despre un tip pe care nici nu-l stie, sau asculta... dar imi spun doar parerea. Imi scriu gandurile aici, pe acest blog. Si totusi, nu toate gandurile. N-as avea loc sa scriu tot ce-mi trece prin cap acum despre marele rege al muzicii pop.
A fost, este si va fi in inimile noastre, regele muzicii pop, si, inaceelasi timp, un copil. sau mai bine un om care adora copii, pentru ca el insusi era copil.
Lumea a pierdut unul dintre cei mai mari artisti ai ei. RIP MICHAEL!
duminică, 14 iunie 2009
insomnie.
In general, un om normal stie cand i se intampla ceva... Ei bine, eu nu. Sti ca atunci cand spui ca nu suporti o persoana, chiar nu o superti. Sau cand spui ca placi o persoana, chiar o placi. Insa, eu cand spun ca o persoana e de treaba, o spun, dar habar nu am ce tot spun. De exemplu, daca spun ca il urasc pe X, imi dau seama ca poate nu e pe deplin asa, insa daca gandesc asa, imi spun ca e chiar insuportabil, apoi invers si asa mai departe. Cand spun ca viata e frumoasa, asta simt cand o spun, insa apoi, apar nelamuririle si o i-au de la capat. Asa-i ca viatza e ciudata?
Nici nu stiu de ce naiba tot scriu porcariile astea aici, asa, fara sens, cand stiu ca as putea mai bine sa dorm. Dar acum apare iar o intrebare.
De ce puii mei sa dorm? De ce sa imi irosesc jumate din viatza dormind? De ce sa nu aberez aici, toate prostiile care imi vin in cap, in loc sa dorm?
Si acum alta intrebare. De ce tot pun intrebari?
ahahaa.
Opaa. Apare ceva ciudat. Apar raspunsuri...
1. De ce sa dorm? Pentru ca e 2 noaptea, si un om normal ar trebuii sa doarma.
2. De ce sa-mi irosesc viatza dormind? Pentru ca ai scapa de multe stupizenii, dar mai bine nu.
3. De ce sa nu aberez aici prostiile care imi vin in minte in loc sa dorm? A, simplu. Pentru ca pe voi nu va intereseaza stupizeniile mele.
4. De ce puii mei pun intrebari? A, si asta e simpla. Pentru ca POT. ah, si evident, pentru ca vreau.
ahahaa.
Nici nu stiu de ce naiba tot scriu porcariile astea aici, asa, fara sens, cand stiu ca as putea mai bine sa dorm. Dar acum apare iar o intrebare.
De ce puii mei sa dorm? De ce sa imi irosesc jumate din viatza dormind? De ce sa nu aberez aici, toate prostiile care imi vin in cap, in loc sa dorm?
Si acum alta intrebare. De ce tot pun intrebari?
ahahaa.
Opaa. Apare ceva ciudat. Apar raspunsuri...
1. De ce sa dorm? Pentru ca e 2 noaptea, si un om normal ar trebuii sa doarma.
2. De ce sa-mi irosesc viatza dormind? Pentru ca ai scapa de multe stupizenii, dar mai bine nu.
3. De ce sa nu aberez aici prostiile care imi vin in minte in loc sa dorm? A, simplu. Pentru ca pe voi nu va intereseaza stupizeniile mele.
4. De ce puii mei pun intrebari? A, si asta e simpla. Pentru ca POT. ah, si evident, pentru ca vreau.
ahahaa.
luni, 8 iunie 2009
Perfectiune?
Vedeti voi? Nu exista o viata perfecta. Nu exista o lume, o tara s-au macar un oras PERFECT.
Dar ati observat ca sunt momente cand viata ta e perfecta asa cum e. Cand te gandesti la cei ce dorm prin gara... la cei ce n-au nici ce manca, atunci iti spui ca viata ta e PERFECTA in comparatie cu a altora. Insa cand vezi altii care au ceea ce tu nu ai, si ceea ce iti doresti tu din toata inima, atunci iti spui "Am o viata de cacat, frate." Ei bine, de aceea spun ca nu exista o viata perfecta.
Insa, de asemenea nu exista nici viata pe care crezi ca o ai tu, viata aia de cacat. Fi multumit cu ce ai... Daca ai fi un copil ratacit pe strazi, care nu are unde sta, ce manca sau cu ce se imbraca, nici macar atunci nu poti spune ca ai cea mai oribila viata care exista. Ai putea spune merci pentru faptul ca esti sanatos si probabil ai niste prieteni alaturi, lasand la o parte viata economica. Stiti, eu sint de parere ca daca e IUBIRE, e si fericire si daca e fericire si iubire inseamna ca exista si un echilibru si chestia asta ar trebuii sa iti faca VIATA PERFECTA. Nu perfecta la modul "faci baie in lapte, mananci cu tacamuri de aur, esti cea mai populara persoana si toata lumea te veneraza". Nu, perfecta pentru tine. Chiar daca mereu se poate mei bine, multumeste-te cu ceea ce ai, atat cat ai.
O sa va sun un mic secret. Poate ca nu exista viata perfecta, insa, pentru fiecare dintre noi, au fost, sint si cu singuranta vor fi MOMENTE PERFECTE. Desii ele dureaza putin, sint perfecte. Ba chiar asta le face sa fie perfecte. Dureaza putin.
Daca ar dura mult, nu ar mai fi perfecte si ar aparea... conflicte...
Sfatul meu "Traieste-ti viata! Ai doar una, traieste-o!"
Viata e frumoasa si merita traita!!!
Dar ati observat ca sunt momente cand viata ta e perfecta asa cum e. Cand te gandesti la cei ce dorm prin gara... la cei ce n-au nici ce manca, atunci iti spui ca viata ta e PERFECTA in comparatie cu a altora. Insa cand vezi altii care au ceea ce tu nu ai, si ceea ce iti doresti tu din toata inima, atunci iti spui "Am o viata de cacat, frate." Ei bine, de aceea spun ca nu exista o viata perfecta.
Insa, de asemenea nu exista nici viata pe care crezi ca o ai tu, viata aia de cacat. Fi multumit cu ce ai... Daca ai fi un copil ratacit pe strazi, care nu are unde sta, ce manca sau cu ce se imbraca, nici macar atunci nu poti spune ca ai cea mai oribila viata care exista. Ai putea spune merci pentru faptul ca esti sanatos si probabil ai niste prieteni alaturi, lasand la o parte viata economica. Stiti, eu sint de parere ca daca e IUBIRE, e si fericire si daca e fericire si iubire inseamna ca exista si un echilibru si chestia asta ar trebuii sa iti faca VIATA PERFECTA. Nu perfecta la modul "faci baie in lapte, mananci cu tacamuri de aur, esti cea mai populara persoana si toata lumea te veneraza". Nu, perfecta pentru tine. Chiar daca mereu se poate mei bine, multumeste-te cu ceea ce ai, atat cat ai.
O sa va sun un mic secret. Poate ca nu exista viata perfecta, insa, pentru fiecare dintre noi, au fost, sint si cu singuranta vor fi MOMENTE PERFECTE. Desii ele dureaza putin, sint perfecte. Ba chiar asta le face sa fie perfecte. Dureaza putin.
Daca ar dura mult, nu ar mai fi perfecte si ar aparea... conflicte...
Sfatul meu "Traieste-ti viata! Ai doar una, traieste-o!"
Viata e frumoasa si merita traita!!!
duminică, 7 iunie 2009
N-am somn.
Vreau sa dorm, insa nu am somn. Stau si privesc grozavii mei 4 pereti si ma intreb de ce sint aici.
Gandurile imi invadeaza creierul. Nu le vreau. Vreau doar sa dorm, dar oricat as vrea, nu pot. Imi doresc sa pot lega gandurile la ochi, si sa ma ascund undeva, departe de ele. Mi-ar placea de asemenea sa existe pastile pentru sentimente. Sa pot amortii sentimentele, de fiecare data cand incepe a se face simtita prezenta lor. Imi doresc insa, sa las frau liber unui singur sentiment, care sa fie mereu in mine, si acela fiind sentimentul de fericire. "Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata. Dar in cautarea ei, merita sa-alergi toata viata." Cat de adevarat este... Eh, si uite la ce am ajuns. Nu mai vreau sa gandesc si sa vad realitatea. Vreau doar sa dorm si sa Visez.
Sweet Dreams. :)
Gandurile imi invadeaza creierul. Nu le vreau. Vreau doar sa dorm, dar oricat as vrea, nu pot. Imi doresc sa pot lega gandurile la ochi, si sa ma ascund undeva, departe de ele. Mi-ar placea de asemenea sa existe pastile pentru sentimente. Sa pot amortii sentimentele, de fiecare data cand incepe a se face simtita prezenta lor. Imi doresc insa, sa las frau liber unui singur sentiment, care sa fie mereu in mine, si acela fiind sentimentul de fericire. "Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata. Dar in cautarea ei, merita sa-alergi toata viata." Cat de adevarat este... Eh, si uite la ce am ajuns. Nu mai vreau sa gandesc si sa vad realitatea. Vreau doar sa dorm si sa Visez.
Sweet Dreams. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)